A venit, in sfarsit, si ziua in care sa plecam in vacanta(un grup de vreo 18 persoane). Am pornit la drum cu o mie de ganduri, ideii, asteptari..destinatia: Turcia. Pe masura ce ma departam de Bucuresti toate problemele parca intrau in ceata (unde aveau sa ramana 12 zile). Anul trecut am fost tot in Turcia, dar in alte zone. Cum a fost anul acesta?
Drumul a fost mult mai lung, adaugam oboseala, ceva nervi si cateva stari de rau si rezultatul nu e greu de imaginat. Dar au urmat zile lungi de relaxare...cazarea in Kusadasi=impecabila, vremea,marea=superbe, mancarea=multa. M-am lovit pe strazi de turci agasanti ce se tineau ca scaiul dupa oameni si ii ispiteau cu mancare si ceaiuri pentru a intra in magazinele lor, tocmeala multa, agitatie, turisti dezorientati, haos pe strazi unde pietonii nu au prioritate indiferent pe unde ar traversa,un cer fara nori si un soare "dezlantuit". Au fost si plimbari(unele interesante, altele mai putin). Recomand: orasul Efes...
A urmat si Istanbul..un oras despre care nu stiu inca ce sa cred... Este imens, peste 16mil locuitori, femei acoperite de valuri, care parca ascund ceva, o istorie, o poveste..starzi cu un pavaj ireprosabil ce erau inghitite de mare, sute, mii, milioane de magazine, un MARE BAZAR, dar si multe file de istorie...Am vizitat Istanbulul (sau cel putin o particica din el) cu o harta, o carte cu obiectivele turistice, jetoane pentru metrou si ceva bunavointa. Pe langa un centru istoric care iti inlatura toate prejudecatile legate de turci, cu mii de turisti zilnic, exista o parte comerciala imensa si de aici Istanbulul traieste, se hraneste..vestitul aur turcesc, pielarie, marochinarie, hlavaua, carnea de miel, rahatul turces, baclavaua, prajituri de tot felul, cafeaua turceasaca etc.
Dimeneata, fiecare straduta era inundata de mirosuri diferite: cafea proaspat facuta, prajituri si produse de patiserie, mancare, porumb fiert/copt etc...
Mi-am imaginat mereu acest oras ca un furnicar: oamenii multi, agitati, care se tocmesc intr-o piata imensa, un amestec de civilizatii, mirosuri, idei, culori, ganduri, trairi, sentimente, religii, culturi. Acest amalgam exista, dar este unul oranizat ce a dat nastere unuia dintre cele mai mari orase din lume. Am nimerit si in anumite zone care aratau exact cum imi imaginam eu: oameni multi, grabiti, mirosuri grele, tarabe cu marfa de proasta calitate unde se amestecau hainele cu mancarea si produsele de igiena. Am ajuns pe niste stradute unde nu prea am vazut femei, ci doar grupuri multe de barbati, case cu tenciala cazuta, magazine putine si saracacioase..
Istanbulul este un oras cu o personalitate multipla, nu stii nicioada la ce sa te astepti de la el, are culoarea soarelui la asfintit si va fi mereu invaluit in mirosul de cafea proaspata si baclavale. Nu se odihneste niciodata, este mereu agitat, in miscare...
M-am intors cu urme de bronz, ceva suveniruri si intrebari care inca nu au raspuns...A trecut timpul izbitor de repede ("cu nesimtire"cum obisnuiesc sa spun) si acum sunt in fata calculatorului retraind acele zile cu zgomotul Bucurestiului pe fundal. Acelasi Bucuresti...
