A trecut mult timp, prea mult timp…. Astazi mi-am spus: O sa scrii pe blog!!! Nu conteaza ca esti obosita, ca ai treaba, ca iti e somn, ca trebuie sa te trezesti devreme… indiferent ce se intmapla, tu o sa scrii pe blog.
Dap, am mustrari de constiinta! Mi-au trecut multe subiecte prin cap, s-au intamplat multe din vara pana acum…2 luni de tacere….. In apararea mea pot sa spun ca in tot acest timp m-am gandit (nu chiar 2 luni) sa dau o alta dimensiune blogului, sa scriu numai de anumite lucruri, sa-l fac mai impersonal, dar n-am ajuns la niciun rezultat. O sa scriu tot despre ceea ce mi se intampla mie, despre lucrurile importante sau lucrurile simple care imi fac ziua mai buna, mai frumoasa, mai interesanta.
Nu vreau sa scriu despre faptul ca am inceput facultatea sau ca sunt in ultimul an, ca am o lucrare de licenta de conceput(si nu prea am habar cum sa incep) sau ca lucrez de ceva vreme si e fain acolo, dar merg in fiecare zi si la facultate sau ca m-am mutat si e mult mai bine sau ca e epidemie de gripa porcina si lumea parca a innebunit sau ca mi-e dor de casa si doar ce m-am intors sau ca e campanie electorala si lista ar putea continua… Vreau sa vorbesc despre tacere.
Tacerea poate fi extraordinara, binevenita in anumite momente, poate fi complice la ceea ce facem, poate fi un raspuns, poate fi un punct de plecare si totodata un punct de intoarcere. Comunicam prin tacere. E greu de definit, e plina de semnificatii: taci pentru ca ai chef, pentru ca nu ai timp sa vorbesti, pentru ca nu ai ce spune, pentru ca doar tacand te poti auzi pe tine vorbind, taci pentru ca ascunzi ceva, taci pentru ca iubesti in secret, taci pentru ca nu poti sa vorbesti. Tacerea exprima multe, spune multe, vorbeste mult, prea mult, doar pentru cei care stiu si pot s-o asculte.
Nu am numarat niciodata momentele de tacere din timpul unei zile, momente cand vrei sa vorbesti si ceva te indeamna sa taci, cand simti ca trebuie sa taci… A, si bineinteles, stanjenitoarele momente de tacere, cand ai vrea sa spui ceva si te simti blocat. Si mai sunt momente cand tacerea pare naturala, vine de la sine si o o accepti fara sa intrebi nimic. Toate intr-o singura zi…
