2011 către 2012

Şi a trecut 2011...Trăgând linie şi adunând a fost un an bunicel. Am crescut...am învăţat, am aşteptat, m-am lovit, am căzut, m-am ridicat, am văzut, am sperat, am iubit, am visat...şi timpul a trecut.

A fost un an încărcat, întortocheat, cu sute de învăţături, cu mii de întâmplări, cu oameni noi, cu milioane de zâmbete, cu nopţi albe, cu petreceri teamtice, cu aminitiri...

M-am indrăgostit de mândra şi regala Praga, am visat cu ochii larg deschişi pe străzile avangardistei Barcelona şi am iubit fiecare secundă petrecută în enigmaticul Paris.

În 2011 m-am "împrietenit" cu mine şi i-am redecoperit pe cei din jurul meu. Noi prieteni, vechi prieteni, unii vin, altii pleacă. Lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă, eu m-am schimbat 

Au fost zile interminabile de vară, zile urâte de toamna, zile calde de primăvară când totul parea posibil şi zile reci de iarnă. Au zile când am vrut să opresc timpul în loc şi zile în care am urât timpul că trece prea încet. Pentru prima dată în viaţa mea am spus "Să se termine odată ziua asta!". Au fost zile de dezechilibru şi de frustare...

Un pic mai matură, mai melancolică, mai zâmbitoare încerc să fac bilanţul de sfârşit de an (mi-a discplacut mereu) şi cred că am găsit un echilibru între plus şi minus. Obiective pentru 2012? Le conturez în minte, mă joc cu gândurile, cu obiectivele...cumva cred că 2012 va fi un an bun pentru mine (în pofida previziunilor), un an al schimbarilor....

La mulţi ani!

Bonjour cherie,

Ştiu, a trecut mult timp, prea mult, dar încerc să-mi revin, să-ţi acord timp şi răbdare...
Azi, de 1 decembrie, gândurile mele zboară la Paris...Şi a fost Paris...ultimele zilele de noiembrie la Paris...un sfârşit de toamnă autentic într-un oraş fără termn de comparaţie.
Cum a fost la Paris?
Exact cum îmi imaginam că va fi...simplu, elegant, spectaculos, aglomerat....impresionant
Ce-am văzut acolo?
Louvre, Tour Eiffle, Versailles, Sacre Coeur, Notre Dame, grădini, Champs Elysees, Moulin Rouge - toţi le vedem, dar în spatele lor sunt clădiri cu poveşti impresionante, lumini, culoare, istorie, oameni cu feţe senine, zâmbete, o cultură aparte, visuri măreţe, eleganţă, o doză de iubire, nebunie şi încredere.
Parisul este mult mai mult decât turnul Eiffel şi Louvre, este un stil de viaţă, are un ritm al său, o muzică interioară ce te face să vibrezi.

Parisul este locul în care totul şi nimic contează, unde vrei totul şi în acelaşi timp ai tot ce vrei, timpul se estompează când te laşi pradă străduţelor înguste şi încărcate de poveşti.
Încerc să-mi fac ordine în gânduri, să găsesc acele cuvinte care să descrie cel mai bine Parisul, dar mă tem că va fi foarte greu.

Este tipul de oraş pe care îl simţi, îl trăieşti, îl respiri şi ţi-l însuşeşti, îl faci cumva particică din tine. Vorbeşte despre el în imagini, făcând apel la catedrale, parcuri, bulevarde, arhitectură, istorie, iubire, dăruire, cafenele şi bucuria de a tări, de a experimenta şi de a te bucura de fiecare moment al zilei.
Parsul te învaţă să te priveşti pe tine, să îţi dai timp, să acorzi timp lucrurilor simple din jurul tău. Te învaţă să fii elegant prin simplitate şi prin acea joie de vivre...Are sute de feţe, una mai spectaculoasă decât cealaltă. Eu am cunoscut un Paris tomnatic, ce îmbraca haine de sărbătoare. Se pregătea de iarnă, era îmbrăcat cu podoabe alese, iar colindele franţuzeşti împânzeau fiecare bulevard, cafenea, magazin...

Şi totuşi lumina toamnei încadra armonios străzile întortocheate şi cartierele încărcate de poveşti. Poveşti inedite ne-a şoptit şi frumosul cartier Bercy care ne-a oferit găzduire.

Poate voi cunoaşte şi un Paris primăvăratic...

Acum mă întorc la lumea mea bucureşteană, dar tot fredonez: Sous le ciel de Paris, marchent des amoureux/ Leur bonheur se construit/ Sur un air fait pour eux/ Sous le pont de Bercy /Un philosophe assis...Sous le ciel de Paris...