Seara de vara...

Caldura m-a scos din sarite astazi. A fost jignitor de cald. Mergeam pe strada la 11:00a.m. si simteam cum picioarele parca se lipeau de asfaltul fierbinte. Spre seara s-a mai schimbat aerul(mult spre seara) si o veche prietena m-a scos la o plimbare. Ceea ce trebuia sa fie o plimbare de jumatate de ora s-a transformat in 3 ore. Timpul a trecut, ca de obicei, cu nerusinare si pe nisimtite. Am inceput sa ne simtim ca doua babe care isi povestesc tineretile de mult apuse. Noi am inceput sa ne amintim micile pozne din copilarie, iubirile din adolescenta, primii ani de liceu, certurile cu parintii, prieteniile stranse care care s-au legat inca de pe atunci. Ea mi-a spus un lucru frumos astazi:"Oricat de mult as sta intr-un oras si oricat de bine m-as adapta, cand ma intorc acasa parca ma simt completa. Orasul natal are un anume miros pe care doar tu il recunosti."

Are dreptate. Eu am atribuit oraselor culori si chiar personalitati, dar niciodata miros. Cred ca pentru fiecare dintre noi ACASA mirose diferit. Acest miros al orasului in care locuiesti se modeleaza dupa sentimentele care ti le trezeste acel oras. La fel se intampla si in cazul culorilor. De exemplu Bucuresti, pentru mine, cred ca are un miros netru, dar mereu i-am atribuit culoarea gri si sufera de personalitati multiple. Este un oras confuz care nu stie ce vrea, agitat, haotic, aglomerat etc. Dar acest oras mi-a deschis porti, m-a invatat sa am rabdare si mi-a scos in cale oameni frumosi(cum spune Dan Puric). E greu sa te dapatezi la nebunia asta, la aparenta indiferenta a oamenilor, dar nu trebui sa-l lasi sa te inchida in cercul rutinei si al prafului. Nu trebuie sa te daptezi la urat, ci sa scoti frumosul din urat...

Clujului i-am atribuit culoarea verede, deoarece acolo am simtit viata pulsand in fiecare colt. Are o personalite puternica, cu radacini stabile si stie exact ce vrea. Degaja un miros aparte, un amestec de vitalitate si energie.

ACASA e ACASA si mereu va fi ACASA. O alta culoare, un alt miros, o alta personalite... ACASA, pentru mine, mereu va avea culoarea albastru, un albastru deschis, care ma linisteste si ma domina. Mirosul specific(tot pentru mine) este cel de salcam inflorit sau tei, dar combina si mirosului propriei case cu cel al amintirilor, al celor dragi. Are o personalitate calma, transparenta si care,totodata, ma stapaneste inca de cum o intalnesc. Are o forta incredibila.

Daca stam bine si ne gandim pastram mirosuri si culori pentru fiecare perioada din viata noastra, pentru fiecare persoana. Vor fi mereu gesturi, priviri, cuvinte, arome, texturi, culori, melodii care ne vor aminti de ceva sau de cineva. Sunt lucruri stiute numai de noi, traite, ascunse sau dezvaluite, carora mereu le vom atribui senzatii, ideii, culori, mirosuri, sentimente...

Stropi de vacanta...

Aseara mi-a tinut companie marea, care discuta frenetic cu soarele, in seara asta imi tine companie laptopul si un Bucuresti haotic si gri. Da, am ajuns vara asta la mare!
Joi dimineata, la rasaritul soarelui, ne-am adunat cativa prieteni, ne-am urcat in masina si am fugit spre mare. Drumul a fost placut si orele parca au zburat(mai ales cand dormi aproape tot drumul.:D). Am ajuns la ora la care plaja incepea sa prinda viata. Trecand peste micile/marile inconveniente legate de cazare ne-am instalat pe plaja. Plaja avea un miros specific, usor de recunoscut in fiecare an: se combina mirosul sarat al marii cu cel al cremelor folosite de cei din jur. Marea a fost la fel de primitoare ca in fiecare an. Inhalam aerul specific, imi era dor de el. M-am gasit analizand lumea din jurul meu: tineri parinti atenti cu ai lor copii, copii dornici de aventura, adolescenti galagiosi, cupluri indragostite, oameni varstnici cu ochii odihniti. Mai erau tineri pregatiti sa descopere tot ce ascundea marea, cu o doza mare de adrenalina, tinere pregatite sa fure tot soarele si care cochetau discret cu cei din jurul lor... si lista ar putea continua. Am urmat zile in care vremea se tinea de farse: ploaie, raze de soare, fulgere, curcubeu, tunete...Am incercat sa nu ne lasam prada plictiselii si sa ne gasim activitatii diverse. Ma linisteam privind furtuna, stropii de ploaie parca gadilau marea si ea tresarea aruncand valuri imense. Cerul se limpezea, iar soarele se lupta cu norii grei. Noi fugeam pe plaja si ne bucuram de cateva ceasuri de stat la soare. Apa marii era totusi calda si primitoare. Zilele au zburat, cu bune, cu rele, fara acces la prea multe informatii(nu am avut televizor sau net) si a venit ziua de luni. Dimineata ne-am dus sa ne luam "la revedere" de la mare, ne-am facut bagajele si am porinit spre casa. Eram calma, linistita, revigorata. Am luat cu noi urme de soare, scoici, amintiri multe si ne-am incarcat bateriile. Pe masura ce ne apropiam de Bucuresti isi faceau loc grijile, probleme care le-am abandonat fortat cand am plecat spre mare.
Ne-a intampinat un Bucuresti la fel de agitat, gri si prafuit. Oamenii erau la fel de grabiti, abatuti si nepasatori. Lucrurile isi urmeaza cursul firesc si de maine voi incercam sa reintru in ritmul lor, dar pastrand stropii acestei scurte vacante...