Spania pare acum foarte departe, aerul plăcut al vacanţei s-a îndepărtat, iar toamna îşi face tot mai simţită prezenţă.
Toamna vine cu schimbări...timpul e nerabdător, iar eu mă mişc într-un ritm din ce în ce mai alert, mai diferit, mai străin.
Zilele încep să difere unele de altele, gândurile mele se tot schimbă, se ciocnesc, se contrazic. Este un timp ciudat, este acea linişte care prevesteşte ceva. Este o linişte zgomotoasă ce te face să priveşti mai cu atenţie către tine.
Va fi o toamnă cu iz de egoism şi actorie - un egoism constructiv.
Ma uit din nou la ecranul laptopului, încerc sa scriu ceva...ceva nu se leagă...gândurile îmi zboară care încotro prin minte...am acea dorintă de a lua lucrurile de la un alt capăt...şi ceva îmi spune că aşa va fi...
Liniştea acestei după amiezi somnoroase mă presează...mă întorc la ideile mele, la timpul meu egoist..la mine...la documentul word gol din faţa mea..încerc să izolez problema, să fac un plan şi să-l aplic, să organizez, să trag concluzii, să stabiliesc noi obiective şi să ajut lucrurile să se întâmple...
