vineri, 29 iulie 2011

Din vară...

Iubesc acele începuturi liniştite, senine când totul se află sub bagheta liniştii. Iubesc astfel de începuturi aşa cum iubesc primele clipe de dimineaţă, chiar înainte de răsăritul, când noaptea şi ziua se îngână, iar soarele trimite primele raze roşiatice. Un geam este deschis, se simte o aidere plăcută de vânt, se aude foşnetul copacilor din spatele blocului, un miorlăit somnoros de pisică, un cântec de pasăre matinal. E linişte, câteva maşini umblă bezmetic pe străzi...toţi dorm. Sunt câteva momente de transparenţă, de frumuseţe tăcută când poţi observa cum totul în jurul tău prinde viaţă. E un sentiment ciudat de putere, de linişte, de complicitate la ceva ascuns. E ca atunci când eşti stăpânul unui secret, un secret ştiut de tine, dar şi mulţi alţii dinaintea ta.

Dar treptat lumea se trezeşte şi realizezi că totul se schimbă, totul intră pe un făgaş normal, fiecare intră în ritmul agitat al cotidianului, în vârtejul grijilor. Sutele de gânduri adormite încep să se trezească şi să-şi fac loc printre momentele mele de linişte. Schiţez un zâmbet, privesc pe geam şi mă ancorez în ziua pe care o am în faţă.



Aceste zile sunt rare, deoarece ziua mea începe după răsăritul soarelui. Cumva păstrez acest sentiment şi îmi croiesc drum prin jocul cotidianului. Iubesc începuturile zilelor calde de vară, iubesc începuturile promiţătoare, iubesc ciudatul amestec între agitaţie şi linişte, între noapte şi zi, între obişnuit şi neobişnuit....

duminică, 3 iulie 2011

Verde


Au venit zilele leneşe de vară, e agitaţie, sunt schimbări şi e mult verde şi îmi place...îmi tot vine în minte locul unde îmi petreceam vacanţele când eram copil. Îmi amintesc de casa bunicilor, de zilele de joc neîntrerupt, de întâmplări frumoase, de prieteni uitaţi. Ar mai fi căţăratul în copaci, gustul aromat al prăjiturilor de casă, glasul dulce al bunicilor şi poveştile cu tâlc spuse în seri răcoroase de vară.



Timul se dilata, se oprea pentru mine. Verile păreau lungi, zilele erau imprevizibile, poveştile erau mereu altele. Fiecare zi avea culoarea ei, gustul ei. Sunt veri de care încă îmi amintesc. Îmi amintesc de jocurile improvizate care alungau orice urmă de plictiseală, de serile cu cer senin şi plin de mii de stele şi de câte şi mai câte.
Cu gustul acelor zile revin în Bucureştiul gri şi mă bucur de o altă frumuseţe, de alte zile blânde de vară, de alte întâmplări....