days to remember

Zilele călduroase de octombrie mi-au adus aminte de escapada la Roma. M-am întors deja de două săptămâni şi mi se par luni. Cum a fost? Geniiiiiaaallll...6 prietene au vrut, cu orice chip, să vadă Roma...Au lăsat deoparte job-ul, facultatea, iubiţii, grijile cotidiene şi am zburat la Roma.

Am zburat deaspura norilor, iar singurul care ne-a ţinut companie a fost apusul de soare. Am aterizat într-un oraş neobosit. După luni de pregătiri, iluzii, visuri, temeri am ajuns la Roma. 

Ce-ar mai fi de spus despre Roma?

Este ceea ce mi-am imaginat şi chiar mai mult: poveşti, pieţe pline cu oameni, basilici, scutere, motociclete, pizza, paste, tiramisu, îngheţată, picturi, sculpturi, monumente impresionante, sute de turişti, străduţe înguste măcinate de timp, chipuri vesele şi relaxate...o ciocnire interculturală spectaculoasă. Ceea ce am aflat încă din prima seară este că la ei chiar există un cult al relaxării, acel "dolce far niente" (plăcerea de a face nimic). Îşi dau timp pentru ei, pentru micile lor plăceri, toate se petrec la timpul lor, nu există graba cotidiană de la noi...

Cineva ne-a spus încă din primele zile: Everything is possible in Rome...şi aşa este..treci prin sute de întâmplări, dacă te laşi purtat de val...Roma este ca un spectacol, unde nu ai nevoie de bilet, iei parte la fiecare reprezentaţie...just relax and enjoy it...

Punct şi de la capăt

Am închis uşa în spatele meu cu o mişcare rapidă, iar mintea se întreba unde aş putea s-o găsesc pe administratora isterică pentru a preda ultima cheie de la cameră. 

Agitaţie, bagaje peste tot, oameni nedumeriţi...puţin vânt, puţin soare...cam acesta era tabloul dimineţii în care m-am mutat din camera 09, cămin  A, Grozăveşti.

Şi a trecut un an de Grozăveşti cu multe poveşti unice, cu nopţi albe, cu sesiuni, examene, licenţă, master, cu secrete destăinuite la o îngheţată/prăjitură în miez de noapte, cu multe filme (Friends şi Grey's Anatomy în momentele dificile), cu escapade nocturne, cu toată gama emoţiilor experimentată, cu multe prietenii (re)câştigate, o colegă de cameră care mi-a devenit o bună prietenă, cu ceva iubiri trecătoare şi câte şi mai câte...aaa şi să nu uit de portăreasa care cânta la chitară în sesiune şi chinezul care mi-a găsit telefonul.  Îmi e greu să las în urmă acest an, atât de greu, plin de încercări, dar incredibil de frumos.  

În ultimele două săptămâni totul a ţinut morţiş să se schimbe. Încerc să ţin pasul, să mă (re)echilibrez. Prin urmare, las o parte din bagaje nedesfăcute deoarece o nouă călătorie se anunţă: Roma - peste mai puţin de 24 de ore voi fi, în sfârşit, la Roma, Italia (un vis al copilăriei mele se va împlini :P).