joi, 21 ianuarie 2010

Sesiune...

"A inceput chinul examenelor!!!"....asta imi tot repet de la inceputul sesiunii, in fiecare dimineata cand ma trezesc prea devreme sa invat sau in fiecare seara cand stau pana tarziu sa lucrez la un proiect...astazi a fost primul...Ochii imi sunt impaienjeniti de somn si nu stiu cat de coerenta sunt in scris, dar am dat peste urmatorul mesaj care mi-a smuls un zambet si o lacrima...

"Dragii mei studenti dragi,
Ma uitam azi la examen la voi si eram deja trista la gandul ca anul viitor, pe vremea asta, n-am sa va mai vad chipurile zambitoare in banci. Vor fi alti copii, alti studenti de cunoscut, de "imblanzit" (a se vedea "Micul Print", episodul cu vulpea, ca tot ati avut un subiect legat de prietenie la examen). Insa, cu fiecare generatie, profesorul ramane mai bogat cu ceva (cu tot ceea ce a primit sufleteste de la studentii lui, cu toate cate le-a invatat de la ei sau cu ei) si mai sarac de el insusi (fiindca o parte le-a daruit-o lor, nevazut, necuprins in cuvinte sau lectii, ci numai in senzatia aceea de IMPREUNA, de la un curs sau un seminar reusit). Si mi-am dat seama ca IMPREUNA cu voi as vrea sa mai zabovesc putin (nu, nu, asta nu e o pledoarie ca sa dati la noi la master, ci e pur si simplu ceea ce am simtit azi privindu-va, incercand sa nu vad cum va priviti voi unii ... nu pe altii, ci lucrarile altora:). Sunteti anul meu jucaus si PR-ist si nebun si nins (asa sper, macar in iarna asta!) si-mi va fi dor sa scriu mailuri pe care sa le semnez, zambind din coltul gurii, "Diriga".
Sa treceti cu bine de sesiunea asta, sa aveti tihna pentru a asterne pe hartie capitolele pentru lucrarea de licenta si sa nu uitati ca suntem "un amestec de lut si visare / Cand pamantu-i prea greu, aripa tresare."
Cu tot gandul bun dintotdeauna,
Diriga."

E "profa de mentalitati" din anul 1 si "profa de antropologie" din anul 2, e profa de licenta a multora dintre noi, profa care ne-a dus in excursii (Sibiu, Medias, Sighisoara, Bulgaria, Alba), care ne-a facut sa ne cunoasteam mai bine, care a "luptat" pentru noi si care ne-a facut poze la examen, o persoana superba de la care am invatat foarte mult anii acestia (o sa urmeze un post despre asta). Parca deodata sesiunea nu e chiar asa chin...cu astfel de profi sesiunea se transforma din broscoiul cel raios intr-un print fermecator...

Chapeau bas, profa Cristina Bogdan!!!

miercuri, 6 ianuarie 2010

Retrospectiv...!?

Planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele din targ....Asa suna o vorba romaneasca si asa e....Au trecut Sarbatorile, pe care mi le-am imaginat intr-un fel, si au iesit cu totul diferit, dar intr-un sens bun ...A trecut 2009, a inceput 2010...

2009 - un an bun din unele puncte de vedere - ma refer aici la propria persoana - si mai putin bun pentru altii (se includ aici contextul economic, politic, social etc.)

2010 - se anunta a fi un an care ne pune la incercare din toate punctele de vedere. Putem sa-i facem fata? Vom vedea...

Planuri pentru 2010? Nu am...nici pentru 2009 nu am avut si m-am descurcat onorabil..:P..Pana acum, in 2010, s-au anuntat: o licenta, vreo 2 sesiuni, un master si privesc spre ce o sa vina....

Revelionul? Pana pe 28 dec am zis ca o sa merg in Bucuresti, dar un telefon neasteptat m-a dus pe 30 la Sibiu..


Drumul - ingrozitor de lung (7 ore), Sibiul - primitor, oamenii- superbi, rasete multe, glume, jocuri, plimbari...ploaie si inca ceva...care sa puna sangele in miscare...Asa am inceputul noul an...


           

joi, 24 decembrie 2009

CRACIUN....





Azi e Ajunul Craciunului...

Timpul a zburat... mereu am iubit luna decembrie...mii de amintiri, sute de dorinte, zambete, bucurii, intelepciune, cadouri, visuri impartasite, mici miracole, miros de prajituri, brad impodobit si forfota in bucatarie...Casa se umple treptat de voie buna, zambete, glasuri de copii, chipuri senine care pentru cateva zile uite de tot si incearca sa traiasca diferit. Cineva foarte drag mi-a spus acum cateva zile " Magia Sarbatorilor nu inseamna altceva decat a-i avea pe cei dragi aproape si a putea sa te bucurii de compania lor, fara sa le ceri nimic, doar sa le daruiesti ce ai tu mai bun". 

Asa ca, macar acum, sa-i acceptam pe cei dragi cu bune si rele, sa le fim alaturi si sa-i lasam sa ne fie alaturi. 

Bucurati-va de Sarbatori cu inima de copil si savurati fiecare clipa!!!!

Have yourself a merry little Christmas,
Let your heart be light
From now on,
our troubles will be out of sight.

luni, 7 decembrie 2009

Parfum de copilarie...


Ieri, am plecat în căutarea copilăriei. Am profitat de faptul că a fost o sărbatoare pe care am iubit-o de mică și care, nici până astăzi, nu și-a pierdut farmecul (Moș Nicolae). Am plecat să redescopăr locurile copilăriei. Am ajuns în parc, un parc pe care l-am vazut de atâtea ori, mereu la fel, mereu schimbat. Era plin de lume, decorat cu luminițe colorate și brăduți împodobiți. Părinti, bunici, copii, adolescenți, baieți și fete, tineri îndrăgostiți mișunau peste tot. 

Am ajuns și la un parculeț al celor mici, un loc pe care îl iubeam în copilărie. Leagane, tobogane, mașinuțe colorate, ”gâze și pălării zburătoare", baloane colorate etc. erau asaltate de cei mici. M-am așezat într-un leagan (iubesc leaganele) și amintirile au început să curgă. În jurul meu totul se mișca, se crease o atmosfera de poveste învăluită în miros de vată pe băț și floricele,  iar colindele și brăduții împodobiți completau perfect tabloul

Eu îmi aduc aminte de același parc, care în zilele de sărbătoare era mai frumos ca niciodată. Îmbraca alte haine, erau mai puține mașinării și ”pălării zburatoare”, dar erau concursuri organizate de personaje de desene animate. Mirosul de măr copt și zahăr caramelizat mă fascina și, bineînțeles,  nu lipsea turta dulce. De fiecare dată îl convingeam pe tata să-mi cumpere. Aaaaa, și nu plecam fără un balon (pe care îl spărgeam până ajungeam acasă și plângeam dând vina pe balon). Îmi aduc aminte de escapadele de sfârșit de săptămână la teatru, la zoo, în parc, la bunici etc. Nu iertam niciun weekend, știam mereu că tata o să vină cu o propunere. 

Mi-am continuat călătoria fără a face comparație între ”atunci” și ”acum”, doar lăsând amintirile să curgă.  Mi s-au alăturat câțiva prieteni și ne-am plimbat fără a ne opri undeva, doar ”vizitând” locurile copilăriei noastre. Am lăsat puțin în urmă copilul din mine, care visa cu ochii deschiși la inocența copilăriei și am poposit în prezent.

Trebuie să mărturisesc: iubesc această periodă a anului și mereu gândul îmi fuge la copilărie. 





luni, 9 noiembrie 2009

Back...

A trecut mult timp, prea mult timp…. Astazi mi-am spus: O sa scrii pe blog!!! Nu conteaza ca esti obosita, ca ai treaba, ca iti e somn, ca trebuie sa te trezesti devreme… indiferent ce se intmapla, tu o sa scrii pe blog.

Dap, am mustrari de constiinta! Mi-au trecut multe subiecte prin cap, s-au intamplat multe din vara pana acum…2 luni de tacere….. In apararea mea pot sa spun ca in tot acest timp m-am gandit (nu chiar 2 luni) sa dau o alta dimensiune blogului, sa scriu numai de anumite lucruri, sa-l fac mai impersonal, dar n-am ajuns la niciun rezultat. O sa scriu tot despre ceea ce mi se intampla mie, despre lucrurile importante sau lucrurile simple care imi fac ziua mai buna, mai frumoasa, mai interesanta.

Nu vreau sa scriu despre faptul ca am inceput facultatea sau ca sunt in ultimul an, ca am o lucrare de licenta de conceput(si nu prea am habar cum sa incep) sau ca lucrez de ceva vreme si e fain acolo, dar merg in fiecare zi si la facultate sau ca m-am mutat si e mult mai bine sau ca e epidemie de gripa porcina si lumea parca a innebunit sau ca mi-e dor de casa si doar ce m-am intors sau ca e campanie electorala si lista ar putea continua… Vreau sa vorbesc despre tacere.

 Tacerea poate fi extraordinara, binevenita in anumite momente, poate fi complice la ceea ce facem, poate fi un raspuns, poate fi un punct de plecare si totodata un  punct de intoarcere. Comunicam prin tacere. E greu de definit, e plina de semnificatii: taci pentru ca ai chef, pentru ca nu ai timp sa vorbesti, pentru ca nu ai ce spune, pentru ca doar tacand te poti auzi pe tine vorbind, taci pentru ca ascunzi ceva, taci pentru ca iubesti in secret, taci pentru ca nu poti sa vorbesti. Tacerea exprima multe, spune multe, vorbeste mult, prea mult, doar pentru cei care stiu si pot s-o asculte.

Nu am numarat niciodata momentele de tacere din timpul unei zile, momente cand vrei sa vorbesti si ceva te indeamna sa taci, cand simti ca trebuie sa taci… A, si bineinteles, stanjenitoarele momente de tacere, cand ai vrea sa spui ceva  si te simti blocat. Si mai sunt momente cand tacerea pare naturala, vine de la sine si o o accepti fara sa intrebi nimic. Toate intr-o singura zi…