Simplu: ABSOLVIRE...

"Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens... " - Constantin Noica. Aceste cuvinte ar putea să caracterizeze ziua de ieri.

Au trecut 3 luni decând am început să ne pregătim de absolvire. Acum trei luni (mai exact, 3 martie 2010) am scris pe foia de curs a unei bune prietene cuvântul "ABSOLVIRE"..atunci am simţit fiori reci în tot corpul, iar acum totul pare atât de departe...

A venit şi ziua absolvirii...Am lăsat pentru o zi învăţatul şi am interzis cu desăvârşire rostirea cuvântului "licenţă"...Pregătirile au început de dimineaţă..agitaţie...emoţii. Am plecat în gaşcă mare de la cămin...aşa cum ne-am obişnuit..Ne-am luat robele în posesie, ne-am întâmpinat profesorii şi iniviaţii şi totul a început. Ceremonia a ţinut peste patru ore, timpul a zburat. Au fost discursuri, filmuleţe, gesturi, cuvinte care ne-au zmuls lacrimi şi zâmbete, ne-am aminitit, am retrăit cu ochii minţii emoţiile primului an.

Două şefe de promoţie şi doi şefi de an, studenţi implicaţi în sute de proiecte, concursuri câştigate - ne mândrim cu ei. Am catalogaţi ca o promoţie atipică şi tocmai acest lucru ne face diferiţi, speciali. Am trăit fiecare moment, am savurat fiecare clipă...

Trebuie să mărturisesc că mi-a fost teamă de ceva: să nu mă împiedic când o să fiu strigată să-mi iau diploma..:P. Dar m-am descurat onorabil. Şi totul s-a sfârşit cu îmbrăţişări, felicitări şi şampanie. Era o mare de oameni, fiecare fugea după câteva secunde cu cei dragi, după "împietrirea" câtorva clipe din această zi.

Sute, mii de fotografii (cum ar spune o dragă prietenă "pentru eternitate"),buchete de flori, agitaţie, priviri fugitive de mulţumire şi admiraţie..privirile admirative, mândre ale părinţilor "au luat cu asalt" curtea Facultăţii de Drept...Ei şi-au îmbrăţişau cu drag odraselele, le-au pupat pe frunte şi le-a urat "drum bun" în continuare.

Cineva m-a strigat "domnişoara absolventă" şi nu vroiam să-mi recunosc statutul...încă nu mă simt absolventă . Ni s-au spus multe lucruri frumoase şi îmi este greu să spun în cuvinte tot ce-am simţit ieri..valuri şi valuri de emoţii, clipe ce nu vor fi retrăite, fotografii ce nu pot fi trucate, cuvinte simple şi frumoase, ce mi s-au întipărit în memorie, oameni ce m-au surprins, oameni care nu mă aşteptam să fie acolo şi au fost...Felicitările au curs până târziu în noapte.

Un simplu "mulţumesc" ar fi prea puţin pentru profii care ne-au tras de urechi şi ne-au sancţionat, care ne-au încurajat, ne-au felicitat şi ne-au lăudat atunci când am meritat, care ne-au lăsat să ne aproiem de ei şi să le aflăm secretele (profesionale) în aceşti trei ani de facultate, şi care ne-au făcut se ne simţim "de milioane" la propria absolvire.

Nici pentru părinţi şi pentru cei dragi un "mulţumesc" nu ar fi suficient. Ei, care au fost mereu acolo, ne-au suportat toanele, telefoanele pline de nervi, stresul sesiunii, nervii licenţei, orele de nesomn, grijile şi preocupările care ne macină în mod constant.

Aseară petrecerea a continuat până spre orele dimineţii, acum revăd fotografii şi mă uit intrigată la teancul de cărţi care mă înconjoară şi la documentul word gol, care până duminică noapte trebuie să aibă peste 25 de pagini pentru studiul meu de caz. De afară se aude discuţia banală a unor tipi care repară nu-ştiu-ce la maşină...În minte încă mai am melodiile zilei de ieri...şi totul pare că a fost un film bun, un film care încă mai rulează în minţile noastre.
Proud to say: Absolventă CRP, Litere, promoţia 2010!

 P.S. Mai multe poze sunt pe Facebook :P