Zilele călduroase de octombrie mi-au adus aminte de escapada la Roma. M-am întors deja de două săptămâni şi mi se par luni. Cum a fost? Geniiiiiaaallll...6 prietene au vrut, cu orice chip, să vadă Roma...Au lăsat deoparte job-ul, facultatea, iubiţii, grijile cotidiene şi am zburat la Roma.
Am zburat deaspura norilor, iar singurul care ne-a ţinut companie a fost apusul de soare. Am aterizat într-un oraş neobosit. După luni de pregătiri, iluzii, visuri, temeri am ajuns la Roma.
Ce-ar mai fi de spus despre Roma?
Este ceea ce mi-am imaginat şi chiar mai mult: poveşti, pieţe pline cu oameni, basilici, scutere, motociclete, pizza, paste, tiramisu, îngheţată, picturi, sculpturi, monumente impresionante, sute de turişti, străduţe înguste măcinate de timp, chipuri vesele şi relaxate...o ciocnire interculturală spectaculoasă. Ceea ce am aflat încă din prima seară este că la ei chiar există un cult al relaxării, acel "dolce far niente" (plăcerea de a face nimic). Îşi dau timp pentru ei, pentru micile lor plăceri, toate se petrec la timpul lor, nu există graba cotidiană de la noi...
Cineva ne-a spus încă din primele zile: Everything is possible in Rome...şi aşa este..treci prin sute de întâmplări, dacă te laşi purtat de val...Roma este ca un spectacol, unde nu ai nevoie de bilet, iei parte la fiecare reprezentaţie...just relax and enjoy it...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu