Au venit zilele leneşe de vară, e agitaţie, sunt schimbări şi e mult verde şi îmi place...îmi tot vine în minte locul unde îmi petreceam vacanţele când eram copil. Îmi amintesc de casa bunicilor, de zilele de joc neîntrerupt, de întâmplări frumoase, de prieteni uitaţi. Ar mai fi căţăratul în copaci, gustul aromat al prăjiturilor de casă, glasul dulce al bunicilor şi poveştile cu tâlc spuse în seri răcoroase de vară.
Timul se dilata, se oprea pentru mine. Verile păreau lungi, zilele erau imprevizibile, poveştile erau mereu altele. Fiecare zi avea culoarea ei, gustul ei. Sunt veri de care încă îmi amintesc. Îmi amintesc de jocurile improvizate care alungau orice urmă de plictiseală, de serile cu cer senin şi plin de mii de stele şi de câte şi mai câte.
Cu gustul acelor zile revin în Bucureştiul gri şi mă bucur de o altă frumuseţe, de alte zile blânde de vară, de alte întâmplări....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu