joi, 1 decembrie 2011

Bonjour cherie,

Ştiu, a trecut mult timp, prea mult, dar încerc să-mi revin, să-ţi acord timp şi răbdare...
Azi, de 1 decembrie, gândurile mele zboară la Paris...Şi a fost Paris...ultimele zilele de noiembrie la Paris...un sfârşit de toamnă autentic într-un oraş fără termn de comparaţie.
Cum a fost la Paris?
Exact cum îmi imaginam că va fi...simplu, elegant, spectaculos, aglomerat....impresionant
Ce-am văzut acolo?
Louvre, Tour Eiffle, Versailles, Sacre Coeur, Notre Dame, grădini, Champs Elysees, Moulin Rouge - toţi le vedem, dar în spatele lor sunt clădiri cu poveşti impresionante, lumini, culoare, istorie, oameni cu feţe senine, zâmbete, o cultură aparte, visuri măreţe, eleganţă, o doză de iubire, nebunie şi încredere.
Parisul este mult mai mult decât turnul Eiffel şi Louvre, este un stil de viaţă, are un ritm al său, o muzică interioară ce te face să vibrezi.

Parisul este locul în care totul şi nimic contează, unde vrei totul şi în acelaşi timp ai tot ce vrei, timpul se estompează când te laşi pradă străduţelor înguste şi încărcate de poveşti.
Încerc să-mi fac ordine în gânduri, să găsesc acele cuvinte care să descrie cel mai bine Parisul, dar mă tem că va fi foarte greu.



Este tipul de oraş pe care îl simţi, îl trăieşti, îl respiri şi ţi-l însuşeşti, îl faci cumva particică din tine. Vorbeşte despre el în imagini, făcând apel la catedrale, parcuri, bulevarde, arhitectură, istorie, iubire, dăruire, cafenele şi bucuria de a tări, de a experimenta şi de a te bucura de fiecare moment al zilei.
Parsul te învaţă să te priveşti pe tine, să îţi dai timp, să acorzi timp lucrurilor simple din jurul tău. Te învaţă să fii elegant prin simplitate şi prin acea joie de vivre...Are sute de feţe, una mai spectaculoasă decât cealaltă. Eu am cunoscut un Paris tomnatic, ce îmbraca haine de sărbătoare. Se pregătea de iarnă, era îmbrăcat cu podoabe alese, iar colindele franţuzeşti împânzeau fiecare bulevard, cafenea, magazin...



Şi totuşi lumina toamnei încadra armonios străzile întortocheate şi cartierele încărcate de poveşti. Poveşti inedite ne-a şoptit şi frumosul cartier Bercy care ne-a oferit găzduire.




Poate voi cunoaşte şi un Paris primăvăratic...

Acum mă întorc la lumea mea bucureşteană, dar tot fredonez: Sous le ciel de Paris, marchent des amoureux/ Leur bonheur se construit/ Sur un air fait pour eux/ Sous le pont de Bercy /Un philosophe assis...Sous le ciel de Paris...







Un comentariu: