Ma enerva linsitea, eram doar eu cu mine...Crengile copacilor aveau forme din ce in ce mai ciudate..noaptea era rece, ploaia imi grabea pasul, nu prea erau multe stele pe cer, iar luna era absenta...claxonul masinii se auzi din nou. Mi-am intors pentru a treia oara capul, dar nu puteam sa disting nimic in noapte. Mi-am continuat tematoare drumul si am dat, in sfarsit, de o strada luminata. Erau multe vitrine, fiecare spunea o poveste intr-un stil propriu. Teama disparuse, mergeam incet pentru a putea admira vitrinele. Una singura mi-a captat mai mult timp atentia...parca era compusa din amintiri, apartinea trecutului si totusi se incadra perfect in prezentul meu. Era magazinul unui papusar, iar vitrina era plina cu papusi cu ochii mari, albastri/verzi/negri/violeti, aveau haine de epoca, cu o atentie extraordinara la detalii, ba chiar erau si cateva fotografii. Ce familiare mi se pareau fotografiile..Pentru o fractiune de secunda am avut impresia ca manechinul din vitrina mi-a zambit si mi-a intins mana...m-am dat doi pasi inapoi si mi-am spus: "Roxana, de maine nu mai bei cafea! "..mi-am continuat drumul...nu stiam exact unde voi ajunge..Din nou s-a auzit nenorocitul ala de claxon, dar acum era foarte puternic, m-am intors si atunci am vazut masina, care se indrepta cu viteza mare spre mine...am deschis, speriata, ochii...VISEZ, visez, a fost doar un vis...
De curand am aflat ca omul nu poate trai fara vise. La un curs ni s-a spus ca visam in fiecare noapte, chiar daca nu ne aducem aminte. Visam cel putin o ora si jumatate, fara vise creierul uman cedeaza, moare.
Visul este o lume in care evadam fie ca vrem sau nu, este o lume a subconstientului nostru, unde nu exista reguli, nu exista timp, unde nimic nu depinde de nimic, nu exista logica...Este tot lumea noastra, o lume in/la care visam cu ochii larg inchisi. E lumea in care regulile de conduita, normele sociale sau autocontrolul sunt estompate. In lumea visului traim intens tot ceea ce reprimam pe parcursul zilei. Nimic nu are forma, sens..Este diferita de lumea la care visam cu ochii deschisi, deoarece visam si lucrurile pe care nu ni le dorim, lucruri care ne ingrozesc, ne sperie...E lumea in care cosmarul se transforma in basm si invers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu