In seara asta, fiind a doua zi de Paste, mi-am propus sa profit de putinul timp liber pe care il mai am. Am facut marea greseala de a descarca cateva poze. De aici a pornit totul, stau de ceva vreme si hoinaresc prin fotografi, vechi si noi. Revad chipuri cunoscute, momente placute sau nu...E inca un semnal de alarma ca timpul trece. Dar cum sa stea pe loc? Cand eram mica, traiam cu impresia ca vom avea ocazia sa retraim anumite clipe, ca vom ajunge la o varsta cand vom lua din nou totul de la capat si nu vom imbatrani asa usor. Aveam doar 4 ani...cata naivitate!
Ce sentiment ciudat iti dau fotografiile! Sunt niste franturi din viata noastra, mi se pare ciudat sa ma uit la niste poze facute ieri si sa realizez ca a trecut doar o zi. Parca azi lucrurile apar intr-o alta lumina, nu s-a schimbat nimic si parca totul e altfel. Ma uit la poze de acum cateva luni sau saptamani si am impresia ca au trecut ani. Fotografia iti arata ceea ce nu vezi pe moment, e un martor tacut...
Am mai scris intr-un post mai vechi despre fotografie si despre felul in care se vede realitatea prin lentila aparatului foto. N-am scris atunci despre sentimentul care il are cel fotografiaza. M-am simtit mereu atrasa de lumea aceasta, a fost si este o pasiune, mai mult sau mai putin explorata, dar pana acum cateva zile nu m-am gandit ce as simti daca cineva s-ar folosi de fotografiile mele fara acordul meu. Un sentiment ciudat de revolta m-a incercat cand mi-am recunoscut pozele folosite de altcineva ca fiind opera proprie.
Intrebare: " De ce ai folosit fotografiile ca fiind ale tale?"
Raspuns: " Tu mi le-ai dat. Nu mi-ai spus ca nu am voie sa le folosesc."
Touche!E un sentiment ciudat de egoism si revolta, ca atunci cand cineva iti umbla prin lucruri fara a cere voie, te simti usor atacat si realizezi ca nu ai cum sa te apari...sunt doar niste fotografii,nu? Atunci, de ce acest sentiment ciudat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu