1. Cursuri
5. Aparatul foto
6. Lentile de contact
Ultima sesiune din studenţie s-a încheiat. Încă nu realizez. În ultima vreme lucrurile s-au petrecut mult prea repede, timpul parcă nu mai are răbdare. Ultima sesiune a fost un maraton, cearcănele s-au intalat confortabil pe faţa mea, din păcate mi-a reluat obiceiul nesănătos de a bea cafea, de multe ori răsăritul m-a prins cu nasul în cursuri sau în faţa laptopului şi acum s-a terminat...Ultimul examen a adus cu el şi un val de emoţii şi amintiri. Au urmat câteva zile frumoase...m-am deconectat de tot ce a însemnat facultate, examene, licenţă...
Acum e devreme, ziua de azi a început indecent de devreme (07:00 a.m.), iar eu sunt deja în tren. Ochii îmi sunt obosiţi, dar nu pot să dorm...Mintea încă zumzăie, încă mă joc cu propriile gânduri Aş mai putea adăuga la lista de mai sus: multă răbdare, câteva picături de ambiţie (există, dar mai am nevoie de un imbold), determinare, câteva zâmbete strânse din fotografi, amintiri frumoase, câteva persoane dragi şi ceva timp...dar în mod sigur valiza mea nu s-ar mai închide...Oricum am uitat destule lucruri...
După câteva zile faine de "resuscitare socială", mâine va începe "carantina licenţei"...Da, scriu postul ăsta din tren, sunt pe drum spre casă...trei săptămâni în care mă voi deconecta de agitaţia Bucureştiului, de cenuşiul şi prăfuitul Bucureşti. Am un examen de pregătit (ce dramatic sună), un examen ce ar trebui să rezume cei trei ani de facultate, dar şi o lucrare de licenţă, care nu este gata, un studiu de caz care mă aşteaptă... Mai este fix o lună, o lună care va trece fără a ţine cont de nimic..nu se anunţă vremuri senine, aşa că am nevoie de un loc "senin", am nevoie să merg ACASĂ!
Nu spun că nu voi pierde nopţile (e inevitabil), dar le voi pierde lucrând/învâţând. Nu spun că voi lucra în permanenţă (nici eu nu m-aş crede). Vor exista mai multe stagii: vor fi momente în care nu voi face absolut nimic, nu voi avea chef de nimic, apoi stresul va atinge cote maxime şi mă voi mobiliza rapid, va urma nevoia de a mă desprinde de tot ce înseamnă licenţă şi să plec, să mă întorc în Bucureşti, vor urma discuţii interminabile la telefon ş.a.m.d.
Îi spun "la revedere" unui Bucureşti încă adormit, gri, măcinat de mii şi sute de griji, un Bucureşti ce nu-mi va simţi lipsa...Şi poate nici eu nu îi voi simţi lipsa, dar îmi vor lipsi oamenii dragi mie de aici...şi totuşi plec!
Ne vom revedea pe 4 iunie 2010( pentru ceremonia de absolvire) ! Poate puţin mai devreme..:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu