1 mai 2010

1 mai 2010 mi-a adus aminte inevitabil de 1 mai 2009:

2009 - plecat acasă de 1 mai, drumul cu trenul - groaznic, ploaie, un apartament "în renovare", fără apă caldă, frig, stat puţin pe acasă, fuga după diferite cumpărături, pregătiri pentru finala Olimpiadelor Comunicării - gândit strategii+tactici etc...ploaie şi iar ploaie şi apoi frigggg...

2010 - Bucureşti, soare, grătar, oameni frumoşi, odihnă, faţa arsă de soare şi părul ciufulit de vânt, un apus  de soare superb, voie bună, o petrecere continuată până tărziu în noapte, karaoke, narghilea,...şi sesiune - de pregătit următorul examen :P (dar asta se va întampla de mâine).

Şi ziua de astăzi a fost plină de surprize...Un sentiment straniu de deja-vu...Am revăzut o veche prietenă care mi-a adus aminte de întorsăturile ciudate pe care le ia viaţa, de felul în care ne pune în faţa unor situaţii  pe care nu ni le imaginam, cum mereu ne întoarcem la lucrurile lăsate "neterminate". Totul se poate schimba într-un intreval de timp scurt, un străin îţi poate schimba viaţa în câteva ore, o întâmplare te poate "urmări" ani sau un prieten se poate transforma într-un străin şi invers. Echilibrul pe care îl avem în viaţă poate deveni brusc relativ. Astăzi a fost o zi marcată de o plimbare printre amintiri, am colindat Bucureştiul ca în final să ajungem în Gara de Nord. Mi-am adus aminte de un post pe care l-am scris anul trecut (tot cam prin perioada asta). Oamenii mişunau prin gara, agitaţie, nervi, bagaje, părinţi care îşi aşteptau copiii, studenţi care aşteptau pachete, erau cei care veneau de la mare/de la munte, cei care aşteptau să plece, televiziunea şi noi...Timpul a zburat, acum ochii şi picioarele mele simt doar oboseala acestor zile...dar am bateriile încărcate...