vineri, 31 decembrie 2010

2010...a fost cândva!?

Parcă ieri scriam despre anul 2009, povesteam despre escapada la Sibiu în ajun de revelion..şi azi scriu despre anul 2010..şi uite cum mai trecu un an..Bagajele sunt aproape gata, bilet de tren încă nu am, dar se rezolvă şi încerc să fac o retrospectivă a anului 2010. Anul acesta am primit o leapşă de la buna şi draga mea prietenă, Carmen, să scriu despre cinci lucruri importante realizate în 2010. So, here we go:
 - În primul rând, am lucrat la o teză de licenţă cam jumatate din an şi pot să spun că mi-a ieşit. Am terminat facultatea de Litere, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. Am susţinut un examen de licenţă ca la carte (scris şi oral) şi am devenit licenţiată în comunicare şi realţii publice. Tot de acest domeniu a aparţinut şi examenul de admitere la masterat, peste care am trecut cu brio. Au fost zile grele...nici nu ştiu cum a trecut prima jumatate a anului;


- Am călătorit cu aparatul de gât prin locuri unde realitatea şi fantezia se îmbină perfect...am străbătut Croaţia, Ungaria şi o particică din Slovenia în doua săptămâni de poveste..aaaaaa şi să nu uit de mult visata Veneţie..


- Am botezat o fetiţă, care îmi poartă numele...e un sentiment pe care rar îl experimentezi, dar la noi în familie se întâmplă cam o dată la 3 ani..am botezat 7 copii...Prin urmare, de Sărbători casa este plină de zâmbete şi întâmplări haioase;

- Cum să uit de Roma? visul meu din copilărie...O călătorie plănuită până în cel mai mic detaliu împreună cu ale mele prietene şi colege..Roma cu străduţele ei înguste, cu oamenii primitori, cu poveştile ei nemuritoare, cu îngheţata delicioasă, cu pieţele aglomerate...toate ne-au ţinut companie timp de 5 zile;

 - Un alt pas imporant în 2010: după trei ani am părăsit viaţa de cămin şi m-am mutat în casă nouă...alte responsabilităţi, altă etapă, alte întâmplări.


S-au întâmplat multe în 2010...Dacă trag linie,aş putea spune că a fost un an bunicel...Aş putea spune că am mai crescut un pic, am devenit mai matură, mai sigură pe mine, pe deciziile mele. Am şi greşit, dar am încercat să-mi recunosc greşelile şi cel mai important (chiar dacă sună clişeistic): am lângă mine atât familia, cât şi prieteni foarte dragi.

Ar mai fi mult de scris, dar am să las plăcerea şi altora să facă acest lucru. Anca, Dana, Aniela, Marina...e rândul vostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu