Ajun de Crăciun...totul se mişcă cu o viteză uluitoare, miros de prăjituri, de cozonac, bradul tronează mândru în sufragerie, cadourile îi ţin companie, fiecare îşi ştie rolul, ne mişcăm cu rapiditate şi când tragem linie suntem uimiţi de cât de multe am putut face. Nu ştim ce ne-a lovit: alergăm după cadouri (întâlniri cu Moşu'), după diverse cumpărături, parcurgem sute de km şi ne strângem toţi acolo unde ne simţim cel mai bine - în familie, primim colindători, mergem în vizite, ne certam din cauza unor nimicuri şi uităm cum timpul trece, uităm să ne aşezăm cinci minute şi să avem grijă de noi, să-i privim pe cei dragi si să le mulţumim că sunt aici, că sunt alături de noi, că putem petrece câteva zile cu ei...îmi aduc aminte de Crăciunurile de acum mulţi ani, de troienele de zăpadă, de zarva din bucătaria bunicii, unde se aduna toată familia, de serbări, de poveştile pe care le ascultam în fiecare Ajun, poveşti spunse de bunici, de emoţia fiecărui cadou primit, de păpuşile pe care încă le păstrez, de tata care se costuma în Moş Crăciun, de mama care încerca mereu să afle ce îmi doresc de Crăciun, de serile în care mergeam la colindat şi câte şi mai câte...se anunţa zile liniştite, calde, frumoase (atât la propriu cât şi la figurat)...Maine casa va fi plină - rude, prieteni, copii si adulţi...zarvă, surprize, timp pentru noi, timp de Crăciun...
Îmi doresc să ningă....atât...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu