Meteo...

A trecut aproape o luna de când nu am mai postat ceva...multe s-au întâmplat...au fost zile galbene de toamnă, soarele de noiembrie a fost mai puternic ca niciodata, au fost plimbări, râsete, emoţii calde de toamnă...Am trecut şi prin zile cu nori, cu agitaţie, nervi, nerabdare, neîncredere, probleme...Acest noiembrie a fost viclean, chiar răutăcios (nu numai pentru mine) deoarece mi-a rezervat şi zile cu ceaţă densă unde nu puteai distinge nimic, nu ştiai ce te-a lovit, aveai falsa impresie că e noapte permanent, a fost frig, au fost lacrimi, a fost neaşteptat, a fost dureros..."recuperarea" e înşelătoare...totul a fost "reamenajat": grila de valori, gânduri, sentimente etc..urmează luna decembrie: o lună pe care mereu am îndrăgit-o..urmează alte încercări, alte întâmplări... 

Azi a fost o zi cu "soare"..Am fost cu Polo (aka Beethoven) la ţară...

Aaaaa, în urma cu 2 săptămani, în familie a apărut un nou membru: un pui de Saint Bernard...are doar 6 săptămâni şi te cucereşte pe loc. Îi place să descopere, să căute, nu are răbdare şi se împrieteneste cu oricine îi aduce mâncare. Îi plac obiectele mari şi strălucitoare, are o slăbiciune pentru ceasurile de mână şi roade tot ce prinde: de la încălţaminte, genţi, prosoape până la vasul pentru mâncare. Urăşte aparatul de fotografiat, are o "personalitate" puternică, e încăpăţânat..."are atitudine" - cum a spus cineva astăzi :))..Ce-ar mai fi de spus? Îl cheamă Polo sau mai bine spus Beethoven - aşa îl strigă cei din jur...are figura tristă, dar ochii sunt veseli...

Un mare căutător..:P 

 

Ploat şi murdărit bine de tot...că doar eram la ţară :D 

days to remember

Zilele călduroase de octombrie mi-au adus aminte de escapada la Roma. M-am întors deja de două săptămâni şi mi se par luni. Cum a fost? Geniiiiiaaallll...6 prietene au vrut, cu orice chip, să vadă Roma...Au lăsat deoparte job-ul, facultatea, iubiţii, grijile cotidiene şi am zburat la Roma.

Am zburat deaspura norilor, iar singurul care ne-a ţinut companie a fost apusul de soare. Am aterizat într-un oraş neobosit. După luni de pregătiri, iluzii, visuri, temeri am ajuns la Roma. 

Ce-ar mai fi de spus despre Roma?

Este ceea ce mi-am imaginat şi chiar mai mult: poveşti, pieţe pline cu oameni, basilici, scutere, motociclete, pizza, paste, tiramisu, îngheţată, picturi, sculpturi, monumente impresionante, sute de turişti, străduţe înguste măcinate de timp, chipuri vesele şi relaxate...o ciocnire interculturală spectaculoasă. Ceea ce am aflat încă din prima seară este că la ei chiar există un cult al relaxării, acel "dolce far niente" (plăcerea de a face nimic). Îşi dau timp pentru ei, pentru micile lor plăceri, toate se petrec la timpul lor, nu există graba cotidiană de la noi...

Cineva ne-a spus încă din primele zile: Everything is possible in Rome...şi aşa este..treci prin sute de întâmplări, dacă te laşi purtat de val...Roma este ca un spectacol, unde nu ai nevoie de bilet, iei parte la fiecare reprezentaţie...just relax and enjoy it...

Punct şi de la capăt

Am închis uşa în spatele meu cu o mişcare rapidă, iar mintea se întreba unde aş putea s-o găsesc pe administratora isterică pentru a preda ultima cheie de la cameră. 

Agitaţie, bagaje peste tot, oameni nedumeriţi...puţin vânt, puţin soare...cam acesta era tabloul dimineţii în care m-am mutat din camera 09, cămin  A, Grozăveşti.

Şi a trecut un an de Grozăveşti cu multe poveşti unice, cu nopţi albe, cu sesiuni, examene, licenţă, master, cu secrete destăinuite la o îngheţată/prăjitură în miez de noapte, cu multe filme (Friends şi Grey's Anatomy în momentele dificile), cu escapade nocturne, cu toată gama emoţiilor experimentată, cu multe prietenii (re)câştigate, o colegă de cameră care mi-a devenit o bună prietenă, cu ceva iubiri trecătoare şi câte şi mai câte...aaa şi să nu uit de portăreasa care cânta la chitară în sesiune şi chinezul care mi-a găsit telefonul.  Îmi e greu să las în urmă acest an, atât de greu, plin de încercări, dar incredibil de frumos.  

În ultimele două săptămâni totul a ţinut morţiş să se schimbe. Încerc să ţin pasul, să mă (re)echilibrez. Prin urmare, las o parte din bagaje nedesfăcute deoarece o nouă călătorie se anunţă: Roma - peste mai puţin de 24 de ore voi fi, în sfârşit, la Roma, Italia (un vis al copilăriei mele se va împlini :P).

Fără titlu

În seara asta cerul avea o culoare ciudată, se respira un aer de toamnă, aşa a fost toată ziua..Luna era la datorie, înconjurată de nori, iar vântul mi-a grăbit pasul spre casă. Totul e la fel şi totuşi diferit. Bucureştiul...nici nu ştiu cum îmi pare acum...

E una dintre acele zile interminabile, care a început incredibil de devreme şi se va termina foarte târziu. Şi stai şi te minunezi câte de multe lucruri poate face un om într-o zi...pleci dintr-un oraş şi ajungi în altul, cutreieri străzile, umbli după nişte amărâte de acte, te cerţi cu funcţionarele că ai ajuns la final de program, iei amendă că ai parcat neregulamentar, dar scapi doar cu un "să nu se mai repete", te vezi cu persoane dragi ..şi îţi vezi de drum în traficul infernal "de Bucureşti" şi tot aşa...

E prima dată când scriu despre o zi din viaţa mea, dar s-au întâmplat lucruri "măreţe" azi...Să spunem că este începutul unei schimbări...

De aproape 4 ani, un lucru se tot repetă în această perioadă a anului: se schimbă ceva...fie că mă mut sau am o altă colegă de cameră sau un job nou..se schimbă contextul sau "personajele", locul sau decorul, dar ceva sigur se schimbă...

Fie că ne dorim sau nu, coordonatele vieţii noastre se modifică permanent. Astfel, ajungem să lucrăm unde nu ne imaginăm, ajungem să fim prieteni cu oamenii atât de diferiţi de noi, să iubim persoane pe care n-am fi crezut că le vom iubi, să facem compromisuri ciudate, să facem lucruri pe care n-am fi crezut că le vom face, care nu ne stau în caracter...Adesea, ne stabilim nişte principii sau reguli după care ne ghidăm în viaţa şi nu vrem în ruptul capului să le încălcăm, dar nu fac decât să ne consume inutil energia. Ne străduim prea mult "să dăm bine", să nu greşim, să ne încadrăm în tipare. Dar nu totul este alb sau negru...ni s-a demonstrat de atât de multe ori şi ne încăpăţânăm să ţinem ochii închişi. Cadrele vieţii noastre se schimbă permanent şi totul poate avea altă nuanţă/formă într-o clipă. 

Şi ziua de azi este o mărturie clară a acestui fapt...

E postarea "fără titlu", deoarece sunt doar câteva rânduri marcate de oboseala zilei de azi...

Back...

După mii de km parcurşi, după trei ţări vizitate, sute de fotografii, multe zile cu soare, o cerere în căsătorie, multe peripeţii şi escapade în miez de noapte, am revenit în ţară. Au fost zile de vis, o altă lume desprinsă din poveşti. Traseul a fost simplu: mai întâi Ungaria - chiar resuşeşte să te surprindă, am continuat drumul spre Croaţia, care te lasă fară cuvinte, şi au urmat două escapade în Italia (în Veneţia) şi Slovenia - care te captivează prin simplitate şi frumuseţea lor unică.

Veneţia a reprezentat un vis din copilărie şi a fost tot ce mi-am imaginat. În momentul în care ne apropiam, aşteptam cu nerăbdare ca povestea să înceapă. Şi aşa frumoasa Veneţie şi-a deschis porţile. Sute, mii de turişti invadau piaţa San Marco şi nu numai.  Acolo fiecare colţ de stradă spune o poveste, are o istorie. E unică prin canalele ei, prin gondole, măştii, festivalul de la Veneţia, poveşti de iubire şi câte şi mai câte... Străzile înguste te poartă în lumi de neimaginat, magazinele sunt adevărate opere de artă (măştii, jucării, sticlă de murano, bijuterii etc), iar gondolele, ce se plimbă agale pe canalele veneţiene, te trimit cu gândul la vremuri de mult uitate.

Influenţe italiene se regăsesc şi în Croaţia. De o frumuseţe năucitoare, ea ne-a primit cu o mare superbă, de o culoare greu de descris, cu locuri impresionante, mâncare excelentă şi oameni foarte corecţi. Am vizitat Zagrebul şi partea de Est a peninsulei Istria (câteva staţiuni superbe).

Ungaria, mai precis Budapesta nu mai este demult o surpriză...impunătoare, graţioasă, îşi expune operele de artă pe de o parte şi de alta a Dunării.

Cel mai tare m-a surprins Slovenia. O ţară cu numai 2 milioane de locutori, cu o frumuseţe aparte, de o simplitate ce te face să gândeşti "România cu peste 20 de mil de locuitori, ce caută în U.E.?"

A fost o vacanţa după care am tânjit muuult timp: locuri ce nu mă vor lăsa să le uit uşor, mulţi oameni întâlniţi, o ciocnire intercultură spectaculoasă, o oboselă pe care nu o regret. 

  Budapesta

Veneţia

Croaţia

Croaţia

Croaţia

Reacomodarea e grea....