Atunci când nimic nu mai are sens, când nu mai am idei şi mă lovesc în permanenţă de aceleaşi obstacole, mă refugiez în spatele aparatului foto, obiectivul aparatului îmi "oferă" o anume siguranţă. Nu caut pretexte, nu caut adevăruri, nu caut răspunsuri, ci sunt simple fotografi, simple ipostaze ale timpului, frânturi de...viaţă...
Aşa arăta cerul, în după amiaza asta, de la ferastra camerei mele...
Cine a spus că norii sunt albi? Cerul nu este mereu albastru şi norii nu sunt albi, vedem doar ceea ce suntem învăţaţi să vedem, ceea ce cultura/educaţia/anturajul ne învaţă, dar putem încerca să privim lucrurile diferit, dintr-o altă perspectivă...oare noutatea ne va bulversa? Ne va da peste cap întreg sistemul de percepţie? Asta depinde de fiecare dintre noi...suntem, oare, pregătiţi să încercăm?
După câteva minute....
Ciudate forme, culori...
Ciudate clipe, gânduri...
In sfarsit ai pus numele pe poze!!!!! Bv! Apropo scrie un pic mai mare ca sa se vada mai bine! :*
RăspundețiȘtergereŞtiam că asta o sa spui...:P...am reţinut..;)
RăspundețiȘtergere